Născut într-un oraș din inima Transilvaniei, artistul a început să-și exprime emoțiile de timpuriu, prin mijlocirea picturii și a desenului, iremediabil marcat de frumusețile acelui colț de paradis. Portretele, compozițiile de natură statică sau simple crochiuri au venit firesc, neștiute și nechemate, cu forța unui predestinat; acest lucru, poate, a făcut ca pictorul medieșean Grigorie Muntean să-i lanseze onoranta invitație de a face parte din cercul de pictură Art Group, un loc magic și luminos unde a gustat bucuria regăsirii în colectivitatea artistică, dar și deliciul concursurilor premiate de pictură și desen. Astfel, primul vernisaj, expoziția personală cu titlul Cetăți medievale din Transilvania, a revelat un tânăr artist de doar 14 ani determinat să-și urmeze cu speranță chemarea, inovând și descoperindu-se prin limbaj vizual propriu, coagulat într-o manieră unică, lirică, figurativă și abstractă.Fericiții ani ai studenției la prestigioasa Universitatea de Arte și Design Cluj-Napoca au marcat nu doar descoperirea exuberantă a sinelui, dar și o ludică perioadă de experimentare artistică care a lărgit considerabil paleta tematică a abordărilor sale, artistul devenind infinit mai sensibil la nebănuitele suprapuneri ale itinerariilor cunoașterii.Lucrarea de licență mărturisește această beatificată epifanie explorând, printr-un demers pur personal,
cu desăvârșire trăit, raportul dintre literatură și pictură. Interferențe, numele de grupaj a lucrărilor expuse la Gala Absolvenților 2009 ce a avut loc la pavilionul Expo Transilvania din Cluj-Napoca, reprezintă prima materializare a concluziilor artistului. Au urmat proiectele cu teme cultural politice coordonate, precum Rediscovering Italia-Romania, proiecte din cadrul primei ediții de Simularea Parlamentului European la Cluj-Napoca, dar și colaborarea în realizarea de ilustrații pentru reviste tematice: Vision of the Real: An Architect`s Approach on Cultural Landscape Studies.
Cu o ironie de fin de siècle, drumul artistului ardelean a făcut un binemeritat excurs la Viena, oraș care va dăinui mereu în patrimoniul său sufletesc și din care, periodic, va extrage seva dualismului său: o robustă formație intelectuală, materializată prin cursurile universitare de antropologie culturală și sociologie, și o barocă expresie estetică, ce s-au revelat deja în expoziția Pictural 2012, găzduită de Galeriile Cirus, și urmează să-și deceleze subtilele semne în lucrările ce vor urma. Copleșit de bunăvoința cu care tu, cititorule, ai parcurs aceste rânduri, îți mulțumesc și te invit, cu drag, să facem împreună drumul spre desăvârșire, decodând artistic, ca într-o fericită cădere, fiecare treaptă a existentei noastre...
"Go into yourself. Find out the reason that commands you to create; see whether it has spread its roots into the very depths of your heart; confess to yourself whether you would have to die if you were forbidden to create."
"This most of all: ask yourself in the most silent hour of your night: must I creat? Dig into yourself for a deep answer. And if this answer rings out in assent, if you meet this solemn question with a strong, simple “I must,” then build your life in accordance with this necessity; your whole life, even into its humblest and most indifferent hour, must become a sign and witness to this impulse. Then come close to Nature. Then, as if no one had ever tried before, try to say what you see and feel and love and lose..."
"...Describe your sorrows and desires, the thoughts that pass through your mind and your belief in some kind of beauty - describe all these with heartfelt, silent, humble sincerity and, when you express yourself, use the Things around you, the images from your dreams, and the objects that you remember. If your everyday life seems poor, don't blame it; blame yourself; admit to yourself that you are not enough of a poet to call forth its riches; because for the creator there is not poverty and no poor, indifferent place. And even if you found yourself in some prison, whose walls let in none of the world’s sounds – wouldn’t you still have your childhood, that jewel beyond all price, that treasure house of memories? Turn your attentions to it. Try to raise up the sunken feelings of this enormous past; your personality will grow stronger, your solitude will expand and become a place where you can live in the twilight, where the noise of other people passes by, far in the distance. - And if out of this turning-within, out of this immersion in your own world, poems come, then you will not think of asking anyone whether they are good or not. Nor will you try to interest magazines in these works: for you will see them as your dear natural possession, a piece of your life, a voice from it. A work of art is good if it has arisen out of necessity. That is the only way one can judge it."
― Rainer Maria Rilke
"Learn the rules like a pro, so you can break them like an artist."
― Pablo Picasso
"The creative act is not performed by the artist alone; the spectator brings the work in contact with the external world by deciphering and interpreting its inner qualifications and thus adds his contribution to the creative act."
― Marcel Duchamp
"With cold eyes and indifferent mind the spectators regard the work. Connoissers admire the "skill" (as one admires a tightrope walker), enjoy the "quality of painting" (as one enjoys a pasty). But hungry souls go hungry away. The vulgar herd stroll through the rooms and pronounce the pictures "nice" or "splendid." Those who could speak have said nothing, those who could hear have heard nothing."
― Wassily Kandinsky, Concerning the Spiritual in Art